Dupa cum ati aflat, m-am decis sa plec. Pai da, asa mi se pare normal, nu sa stai aici si sa te uiti la cum trece viata pe langa tine.
Asa ca am inceput sa cercetez toate locatiile posibile, impreuna cu toate modurile posibile de a pleca. Am plecat de la SUA (da stiu, visul american care de fapt e un cosmar, dar oricum e mai ok decat aici), unde am descoperit ca nu prea ai cum sa ajungi decat folosind o metoda extrem de complicata si confuza, ce dureaza niste ani buni pana reusesti sa obtii GREEN CARD-ul. Ai avea teoretic mai mult noroc prin loteria vizelor decat sa incerci efectiv sa obtii green card-ul folosind alte smecherii. De ce ? Pai dupa 11 sept 2001 cand "infidelii" au fost bombardati de arabi cu propriile lor avioane (eu tot nu sunt convins dar asta e povestea care ne-o vand), au impus niste reguli extrem de stricte privind imigrarea. Nu numai ca au impus niste reguli foarte stricte dar au inchis complet practic toate canalele de imigrare.
Pai si altii cum reusesc ? Se duc ilegal, dar pentru mine asta nu e o optiune. Vreau sa stau linistit nu sa stiu ca ma pot trezi oricand cu oficiul de imigrari ilegale la usa si sa ma trimita inapoi de unde am venit pe banii mei. Nu este o optiune. Singurele modalitati de a intra in SUA legal fara green card prin loteria vizelor e cam asa:
- Viza de student (dar facultatile sunt in general destul de scumpe si chiar nu prea vor sa ramai pe acolo dupa ce termini studiile, deci ramai cu buza umflata)
- Viza pentru investitori - daca investesti minim una bucata milion de dolari si creezi x locuri de munca (gen 20) - dar tot e un drum destul de anevoios pana la green card -- se accepta si 500.000 in anumite circumstante (uau doar 500 mii dolari, hai ca scot de pe card acusi)
Deci clar SUA a disparut de pe optiunile mele de emigrare. Asa ca am zis hai ca si aproape se paote...wrong! Vestul europei e destul de blocat emigrantilor pentru majoritatea tarilor (inafara de Spania, Italia, Portugalia, etc.). Astfel ca iti trebuie un permis de munca pentru Franta (pana in 2012), Germania si Austria (2014), Marea Britanie (parca 2012), etc. . Sa zicem ca se obtine, ca te angajezi la random spalatori de masini, tu castigi prost dar partenerul e liber sa se angajeze unde vrea (nici macar nu stiu daca te lasa sa vii cu partenerul de viata pentru perioada in care lucrezi - poate ma lamuriti si pe mine), dar ce faci cu limba? Inafara de Marea Britanie (ca toata lumea stie engleza), oriunde te duci ca sa te poti angaja cam ca orice, trebuie sa stii limba respectiva la nivel conversational. Personal nu as avea probleme cu germana sau franceza (le stiu la nivel de baza dar e un inceput), dar tot ar fi foarte greu pentru inceput.
Asa ca am zis hai ceva mai exotic totusi, dar nici sa nu avem probleme. Si ne-am decis pe Canada. Spre deosebire de SUA, salariile sunt un pic mai mari (cel putin la nivelul salariului minim pe economie e chiar dublu aproape ), asigurarea medicala si pensia sunt incluse in salariu intotdeauna, si dupa calculele noastre pe un salariu minim stai fara probleme daca nu mergi la distractii (adica platesti o chirie, utilitati, telefon, net, mancare, taxe, transport - daca strangi ceva mai mult, ajunge pentru doua persoane), astfel ca viata e ok, daca amandoi am castiga salariul minim pe economie facand cine stie ce pana ne acomodam si incep angajatorii mai seriosi sa se uite la tine (ba chiar ar ramane si banuti).
Numa sa te decizi sa zici hai plecam nu e de ajuns. Canada nu e un UE, si ca sa ajungi acolo chiar si in vizita, iti trebuie viza. Dar procesul de imigrare e mult mai simplu ca la americani. Astfel, trebuie sa vezi mai intai daca indeplinesti punctajul minim de intrare. E un test ce include nivelul tau de limba, pregatirea ta educationala, experienta ta in munca, varsta, etc. . Dar numa sa indeplinesti punctajul nu e de ajuns, trebuie si sa ai minim un an experienta de munca in ultimii 10 ani intr-unul din domeniile cerute de ei. Sunt 29 de profesii printre care si bucatar, sudor, macaragiu, etc. . Noua lista va fi postata in iulie si aia si asteptam, mai ales ca anunta ca va fi ceva mai usor sa obtii punctajul, bagandu-se si mai multe puncte pentru orice nivel de educatie, varsta si limba.
Dupa ce ai vazut ca esti eligibil (de cele mai multe ori e bine sa ai un partener de viata cu care sa faci formularul, sa ai un punctaj cat mai mare sa fie cat mai la sigur), trimiti dosarul la Sydney pentru partea federala sau in Viena pentru partea franceza (da, puteti aplica si pe Quebec complet separat si e ceva mai usor, dar tre franceza, doh). Dupa aproximativ 8-12 luni primesti raspunsul si primesti Permanent Resident Card (care e practic un fel de Green Card canadian) si aia e. Indiferent ca ai aplicat pe partea franceza sau federala, nu conteaza, te poti duce oriunde vrei in Canada pentru a-ti incepe noua viata.
Un singur impediment pentru romani, e faptul ca atunci cand depui dosarul trebuie sa arati ca ai in cont suficienti bani sa te sustii acolo o perioada dupa ce ai ajuns. Pentru 2 persoane trebuiesc vreo 13-14 mii de dolari canadieni. Altfel, macar dovada ca aveti o proprietate ce poate fi vanduta, si valoarea acesteia.
Merita cercetata si varianta Noua Zeelanda sau Australia insa exista o taxa pentru aplicarea dosarului, pe care nu o dobanditi inapoi indiferent de raspunsul biroului pentru imigrari. Pentru Canada e de 550 dolari canadieni, ceea ce e rezonabil, insa pentru Australia vorbim de 2500 de dolari australieni (si nu, dolarul australian nu e mai jos decat dolarul american, nici ala canadian nu sta mai jos) si deci e un pic cam mult numa ca sa incercati.
Plus ca nu-mi place accentul australian :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu